N-ai invatat nici pana acum ca lumea asta mare nu pretuieste iubirea. N-ai inteles ca-n loc de visuri si sperante viata e-un joc de noroc in care numai puterea, vointa si moartea castiga mereu.
N-ai inteles ca fericirea e o utopie si oamenii s-au transformat in simple fiinte. Fara emotii, fara caldura, fara curaj. Ca isi ascund sentimentele sub masti de fier, de atata teama si durere.
N-ai inteles, draga copile, ca nu tu ai puterea de a alege. Iti e dictat ce sa visezi, ce sa-ti doresti, cum sa te porti, iti e dictat pana si ce sa-ti placa ori ce si cum sa iubesti.
N-ai vrut sa crezi ca nu esti liber. Dar ti-au amanetat nu doar libertatea, ci viata insasi. Nu ai voie. Nu se cade. Nu se poate. Independenta? Nu e buna, devii incontrolabil, prin urmare periculos.
N-ai inteles nimic din ce au vrut sa te oblige sa intelegi. Draga copile, ti-ai pastrat visurile, sperantele si curajul, intr-o lume mult prea bolnava, mult prea moarta pentru cat de vie vrea sa para. Si nu stii ce sa faci cu ele, pentru ca esti singur si mult prea fraged ca sa poti sa lupti cu ei.
Tine-le bine, sunt cele mai de pret comori ale tale.
Colivia cu Povesti 