Te-ai pus la masa tu cu tine. Ati cantarit, ati impartit si ati adunat. Tot tu ti-ai spus intr-un final ca e prea mult. Si ti-ai raspuns ca nu se poate. Iar dupa indelungi discutii, tu cu tine, mi-ati hotarat si mie soarta. Fara regret. Fara intrebari. Fara ocazia de a ma apara, ati dat verdictul. O viata fara tine. Inca o data.
Doar tu cu tine, stand la masa, mi-ati desenat un drum fara scapare. Spui ca e greu sa ai puterea de-a alege? E si mai greu sa iti traiesti viata in neputinta de a schimba ceva.
Da, mi-as fi dorit sa am drept la replica. Mi-as fi dorit sa ma apar cu iubire si curaj. Mi-ar fi placut sa imi dai soarta inapoi. Sa mi-o pictez asa cum simt, cum vreau, cum cred. Sa fi avut macar dreptul sa gresesc, de ar fi fost. Iar de nu, sa ma fi bucurat de tine.
Saruta-ma pe frunte de adio si spune-mi iar ca nu se poate altfel. Ca nu s-ar fi putut niciodata.
Colivia cu Povesti 