Palmele lipite

Tu stii ca eu te-am luat de mana atunci? Iti mai amintesti, iubitule? Te-am luat de mana si nici ca am mai putut sa mi-o separ de a ta. M-ai strans atat de tare la randul tau, ca ne-am lipit ca intr-o sarutare, deget de deget. Gand de gand. 

Uneori, incercand sa iti dezlipesti palma de a mea, lacrimi ne-au curs rauri. Atat de tare doare sa rupi carnea de carne. Asa ca am invatat sa mergem impreuna. In primele secunde a fost mai greu. Pana cand pasii nostri s-au sincronizat si spatele meu a inceput sa se indrepte, ca sa iti ajung la umar. Mi-am pus tampla de a ta iubitule, si inca o data, desi n-am vrut sa se petreaca, mintea mea s-a lipit de a ta. Gand in gand, impletite intr-un joc al carui calcul l-am pierdut.  Si ne-am lasat in voia lor.

Apoi, cum tampla mea stanga era lipita de tampla ta stanga, m-ai luat in brate. Mi-ai apropiat sufeltul de al tau iubitule. Si chiar din clipa aceea, coastele mele s-au sudat inexplicabil de ale tale, iar visurile noastre s-au combinat asa frumos cum numai un poet ar putea sa le reproduca.

Insa stii ce este cel mai ciudat iubitule? Ca desi palmele noastre sunt lipite, desi tamplele noastre se odihnesc una langa cealalta, iar trupurile si sufletele noastre vibreaza pe aceleasi batai usoare de inimi contopite, pe noi doi ne separa lumea, si locul, si timpul si viata. 

Ne separa tot, blestemati sa ne apropiem palmele doar in gand, ne sfasie gandul ca ne pierdem unul de altul.

Caut cazare

-Ce faci in seara asta de vara tarzie? E cam racoare si luna nici nu s-a trezit bine din somn.

-Caut cazare in ochii tai.

-Esti un copil. Cum sa mai cauti inca? Nu stii ca sufletul meu este hotelul tau all inclusive? Te primesc oricand poftesti, cu tot cu griji, cu temeri, cu tot cu voia buna de care iti rad ochii. Tu stii ca razi cu ochii, nu?

-Cel mai des atunci cand ochii mei ii intalnesc pe ai tai. Atunci imi rade inima.

Sa te leg

As vrea sa te fac mica si sa mi te leg de suflet, sa te iau cu mine oriunde ma duc, mi-a zis intr-o dimineata. 

  
E mai rau de atat iubitule. Nu trebuie sa ma legi. Sunt nu doar in suflet, dar si in minte, pe piele, pe buze, si mai ales in cusca aia care iti tine inima. Iti curg prin vene. Inchide ochii si ai sa ma vezi cum iti spun noapte buna. Sau buna dimineata. Si am sa stau acolo atat cat ai sa ma vrei.

Sa rezist

Ma doare linistea asta asa cum te doare o coasta rupta. De fiecare data cand tragi aer in piept.

Imi umpli plamanii de iubire si imi spui sa rezist. Pana cand? Nu se stie. Dar si tu si eu stim ca nici cel mai bun scafandru n-ar rezista in linistea asta.

Ma doare. Tu-mi zici sa rezist. Atata timp cat respir, sa rezist.

Si eu rezist. Pentru ca in toata linistea asta, te aud. Chiar si atunci cand nu spui nimic.

In haos

 Stii care e drama noastra cea mai mare? Nu avem voie sa simtim ce simtim, cel putin asa gandim. Nici sa gandim nu avem voie, cel putin nu ce gandim. Asa ca spunem si facem orice altceva, transformand totul intr-un haos aparte. Nu stim sa traim incet.

Si in toata nebunia asta, tot ne intelegem. Pentru ca ochii tai stiu sa sarute, iar gura mea stie sa vada ce altii nu pot.

Fluturi

Iubito…ce tare mi-ar placea sa iti spun, iubita mea.

Te-as imbraca in fluturi. Apoi te-as dezbraca de ei intr-o secunda, sa-ti vad inima goala-n palmele mele. Tremuri. De frig ca nu mai ai fluturii si de teama ca ai ramas fara inima. De parca n-ai stii ca-i a mea dintotdeauna. Am soare in ochi dar cand ma superi, cand ma superi tu se face noapte. Iar ochii tai, ochii tai se innegresc, dispare albastrul din ei asa cum dispar stelele in diminetile de vara. Ochii tai stiu cel mai bine sa poarte fluturi. Se joaca pe genele tale ca intr-o gradina din Rai.

Fluturii acestia de pe gleznele tale au zburat primii. I-au speriat sarutarile mele. Apoi au disparut cei de pe genunchi. S-au dus mai sus, dar eu i-am urmarit si i-am asezat in palme langa inima ta.

-O vrei inapoi?

-Nici gand, iubitule. Doar lasa-mi fluturii sa zboare. Uneori pare ca zbor si eu cu ei. Stii cat urasc inaltimile.

Ciocolata

Tu ai reusit sa ma faci sa fiu totul. Insa tot tu m-ai facut sa nu mai fiu nimic.

Inceteaza sa imi aduci ciocolata in toiul noptii, nu repara inimi frante, doar ma face sa te iubesc mai mult. Si mai mult. Si mai mult.

Cata iarna

Si zici ca-i vant afara? Nici nu iti inchipui ce viscol e in sufletul meu cand esti plecat.

Zici ca-i polei? Sa vezi cum aluneca gandurile mele spre tine…

Nu-i frig pe tot globul câtã iarna e in mine acum.

Si iar

  Ah…ce-mi place sa-ti plimbi cuvintele pe spatele meu. Mi se transforma in aripi si prind in palme tot vazduhul inimii tale. Faci nemurirea sa imi curga prin vene si totul devine consens. Trup, suflet, minte, tu si eu.

Insa-mi dispari inc-o data. Si dorul acesta greu ma cuprinde in valuri, ca o mare nesatula de tine, care-mi sufoca si ultimul vis.

Miroase a iarna aici. Miroase a iarna fara zambetul tau, iar gheata se asterne pe piele. Si ninge in mine, pe aripi, in ganduri, in piept. 

Ah, mai plimba-ti iar cuvintele pe gleznele mele si pe incheieturile mainilor. Si pe spate. Si iar. Si iar. Si iar.

Cine?

  Oh, ok. Am inteles. Nicio problema. Ai putea foarte bine sa traiesti si fara mine. Ai sa zambesti si fara mine. Zilele o sa treaca, poate, cu aceeasi repeziciune. Poate altcineva o sa iti spuna buna dimineata, chiar mai dulce decat mine.

In aventurile tale ai sa ai in dreapta ta un alt chip, la fel de frumos, ori nu. Ai sa imparti ultima bucatica de mancare cu alte buze, alte buze care o sa te sarute de noapte buna.

Perfect. O singura intrebare am. 

Cine o sa te **** ca mine?
Stiu. Nimeni. Succes cu asta.