M-am regasit

Draga prietena,
Mi-am regasit sufletul in trupul sau, in milioane de feluri. Dar n-a putut sa mi-l primeasca asa cum uneori un corp bolnav nu primeste o inima noua, oricata nevoie ar avea de ea.
Acesta e motivul pentru care am tacut. Am tacut ore, zile, luni, in speranta ca o sa uite ca sufletul meu s-a pierdut prin mintea lui si in zambetul lui.
N-am stiut ca timpul mi-a pus riduri pe fata in timp ce visam sa imi plimb talpile pe dusumeaua lui calda. Mi-a pus riduri de dor, eu asa le zic. De dor de sufletul acela pe care l-am auzit intr-o dimineata cum imi jura ca n-a mai fost nimic din ce-mi va fi. 
Dar sufletul s-a ascuns in trupul sau mult prea obosit de toata durerea pe care a adunat-o. I-am spus ca tine pe umerii sai firavi toata vinovatia planetei, dar n-a putut, n-a vrut, ori poate n-a stiut cum sa o lase jos.
M-a pus intr-o vitrina ca pe un bibelou scump si iubit, insa pe care nu poti decat sa il admiri.
Si draga mea prietena, iti spun cu tarie, eu nu eram de admirat. Eu eram de iubit, de imbratisat, de sarutat. Eram de tinut strans la piept pana cand sufletul lui s-ar fi regasit si el la mine in trup.
Dar n-am ramas decat cu riduri de dor si cu un suflet ratacit printre gandurile lui.
Asa ca draga prietena, eu iti doresc sa iti regasesti sufletul in trupul tau, ca mai apoi sa ai sansa de a iubi fara sa te pierzi. Iti doresc sa ai sansa de a iubi frumos, cald si viu. Asa cum orice iubire ar trebui sa fie…VIATA.