As vrea sa te fac mica si sa mi te leg de suflet, sa te iau cu mine oriunde ma duc, mi-a zis intr-o dimineata.
E mai rau de atat iubitule. Nu trebuie sa ma legi. Sunt nu doar in suflet, dar si in minte, pe piele, pe buze, si mai ales in cusca aia care iti tine inima. Iti curg prin vene. Inchide ochii si ai sa ma vezi cum iti spun noapte buna. Sau buna dimineata. Si am sa stau acolo atat cat ai sa ma vrei.
Ma doare linistea asta asa cum te doare o coasta rupta. De fiecare data cand tragi aer in piept.
Imi umpli plamanii de iubire si imi spui sa rezist. Pana cand? Nu se stie. Dar si tu si eu stim ca nici cel mai bun scafandru n-ar rezista in linistea asta.
Ma doare. Tu-mi zici sa rezist. Atata timp cat respir, sa rezist.
Si eu rezist. Pentru ca in toata linistea asta, te aud. Chiar si atunci cand nu spui nimic.
Iubitule, mintea mea nu are sertare. Este ca o plaja intinsa cu nisip fin si o mare de cele mai multe ori involburata si nesatula. Soarele iese uneori dintre nori, atunci cand sunt fericita. De multe ori e furtuna, si ploua in mintea mea cand ma doare sufletul. Dar iubitule, iti jur, nu-i niciun sertar in ea. Oricat as cauta printre valuri, mintea mea e libera. Sa viseze. Sa creeze. Sa-si imagineze. Sa se intrebe. Sa descopere.
M-am convins. N-am niciun sertar in care sa te bag. N-am decat mult aer curat si miros dulce sarat de mare, acolo in mintea mea. Te las sa te plimbi prin ea oricum doresti, doar iti place sa fii liber la fel de mult pe cat imi place mie, nu?
Mi-e dor sa fiu copil cu vant in par si sarutari furate. Mi-e dor sa rad in nestire la bratul tau. Mi-e dor sa imi saruti tamplele si sa ma alergi printre copacii inalti, jucandu-te de-a v-ati ascunselea cu soarele. Mi-e dor de bataile neregulate ale inimii atunci cand te zaream in multime. De vocea ta si de zambetul acela tampit, atat de senin si plin de viata. Mi-e dor de marea involburata care-si varsa naduful atunci cand ne vedea atat de tristi.
Mi-e dor sa fiu copil. Mi-e dor sa fim copii. Mi-e dor de tine.
Stii care e drama noastra cea mai mare? Nu avem voie sa simtim ce simtim, cel putin asa gandim. Nici sa gandim nu avem voie, cel putin nu ce gandim. Asa ca spunem si facem orice altceva, transformand totul intr-un haos aparte. Nu stim sa traim incet.
Si in toata nebunia asta, tot ne intelegem. Pentru ca ochii tai stiu sa sarute, iar gura mea stie sa vada ce altii nu pot.
Iubito…ce tare mi-ar placea sa iti spun, iubita mea.
Te-as imbraca in fluturi. Apoi te-as dezbraca de ei intr-o secunda, sa-ti vad inima goala-n palmele mele. Tremuri. De frig ca nu mai ai fluturii si de teama ca ai ramas fara inima. De parca n-ai stii ca-i a mea dintotdeauna. Am soare in ochi dar cand ma superi, cand ma superi tu se face noapte. Iar ochii tai, ochii tai se innegresc, dispare albastrul din ei asa cum dispar stelele in diminetile de vara. Ochii tai stiu cel mai bine sa poarte fluturi. Se joaca pe genele tale ca intr-o gradina din Rai.
Fluturii acestia de pe gleznele tale au zburat primii. I-au speriat sarutarile mele. Apoi au disparut cei de pe genunchi. S-au dus mai sus, dar eu i-am urmarit si i-am asezat in palme langa inima ta.
-O vrei inapoi?
-Nici gand, iubitule. Doar lasa-mi fluturii sa zboare. Uneori pare ca zbor si eu cu ei. Stii cat urasc inaltimile.
Nu ma lamuresc daca tu m-ai transformat in asta, sau asa am fost dintotdeauna. Oricat m-as stradui sa imi amintesc cum s-au desfasurat lucrurile, un singur gand imi revine obsesiv in minte:
Te caut in tot si in toti.
Tu ai reusit sa ma faci sa fiu totul. Insa tot tu m-ai facut sa nu mai fiu nimic.
Inceteaza sa imi aduci ciocolata in toiul noptii, nu repara inimi frante, doar ma face sa te iubesc mai mult. Si mai mult. Si mai mult.
Si zici ca-i vant afara? Nici nu iti inchipui ce viscol e in sufletul meu cand esti plecat.
Zici ca-i polei? Sa vezi cum aluneca gandurile mele spre tine…
Nu-i frig pe tot globul câtã iarna e in mine acum.
Am incercat sa te inghet in fiecare zi.
Ti-am pus promoroaca pe gene si cuvinte, am ingropat amintirile intr-un lac inghetat, sperand sa te desprind de sufletul meu. Am reusit chiar sa ma mint ca nu mai esti. Dar cum sa iti spun ca ochii mei lacrimeaza acum din te miri ce? De parca ar urla ca te topesti in mine in fiecare clipa, in picaturi de apa care se scurg prin venele mele si te aduc din ce in ce mai aproape.
Am incercat sa te inghet, dar e atat de cald afara si in inima mea, incat nu-mi ramane decat sa accept ca mici particule din tine imi explodeaza in minte de fiecare data cand inchid ochii. Pentru ca atunci cand inchid ochii apari tu.
Te mai intrebi cum de nu dorm?
…..
Doar o poveste de iarna din Colivia cu Povesti
Colivia cu Povesti 