De tine, iubitule, mi-e cel mai teama. Ca am sa te pierd intr-o zi din gandurile mele. Acesta ar fi blestemul cel mai mare si cea mai mare povara. Sa te uit. Sa te iubesc si sa te uit. Mintea mea sa nu iti mai rescrie harta chipului in fiecare secunda, desi inima mea iti deseneaza conturul continuu.
Cum ar fi sa te iubesc, fara sa stiu cine esti? Sa mi te smulga cineva din minte. Sa te uit! Ce nenorocire. De parca, din viata mea, din fiinta mea, ai putea vreodata sa dispari. Ce prostie. Imposibil.
Nici macar daca imi topesc lobul frontal, iubitule, nu vor putea sa mi te stearga. Tu esti in fiecare fibra de muschi, in fiecare bucata de os, in fiecare picatura de sange. Tu esti scris in codul meu genetic, si nimeni, niciodata, nu te va putea sterge.
A ta, dintotdeauna.
Colivia cu Povesti 